Linia Intai

Golden-Blitz-ul a fost singura Românie palpabilă a lui Traian Băsescu!

Dumitru Sârghie

Comportamentul suburban din ultimul timp al presedintelui Traian Băsescu ne arată faptul că onor-chiriasul de la Cotroceni se află pe ultima treaptă a incurabilului. Un naufragiat bătut de toate valurile, de toate stâncile, de întunericul propriei lui inculturi, Traian Băsescu se încăpătânează să joace rolul cioclului care conduce România pe ultimul său drum... Mândria sa nemăsurată de a se bălăci în neantul produs pe bandă rulantă de el însusi trădează scârba lui fată de lume, fată de tara pe care o conduce visceral, "injectându-si zilnic sânge alterat în logică". Eruptia urii sale fată de intelectuali, fată de gânditori, de actori, de militari, de profesori, fată de muncitori si tărani, fată de ziaristii care nu-l elogiază si fată de investitorii care nu-l sponsorizează, dovedeste faptul că Traian Băsescu si-a pierdut sufletul în bătălia cu sine însusi, cu nelinistile cugetului său si ale ratiunii sale intrate în agonie. În acest caz, ar fi un păcat să te mai superi pe Traian Băsescu, fiindcă - trecută prin filtru - substanta sufletului său se prezintă ca fiind o ultimă drojdie, care nu mai are nicio putere de a umaniza o fiintă iremediabil căzută în delirul narcisist de a se iubi pe sine, până la paroxism... România este astăzi un spectacol tragic, rezultat al întelegerii deformate pe care Traian Băsescu o are fată de lume si viată, iar suprema lui voluptate de a face rău este alimentată în spate de indivizi a căror ratiune de a se îmbogăti, călcând pe cadavre, este însăsi doctrina unui partid ivit din patima si ceata vidului comunist, vid comunist pe care actualul presedinte l-a cultivat cu vârf si îndesat. Predându-ne zilnic această pedagogie a incurabilului, a răfuielii, a ipocriziei si a demagogiei absolute, Traian Băsescu gustă din viata românilor ca dintr-un pahar de whisky cu gheată. El consideră că acest ritual este suprema virtute a unui presedinte, asa cum lăutarul din Răsinarii lui Cioran cânta toată ziua în cârciumă, la vioară, în timp ce sătenii toti erau, în arsită, la săpatul porumbului... Măcar lăutarul era captivul viorii sale (patimă nobilă), însă Traian Băsescu este - în primul rând - captivul mediocritătii unei fiinte decadente, ignobile, lipsite de umanitate si de bun-simt, precum Elena Udrea, si apoi prizonierul unor grupuri de interese reprezentate de Blaga, Videanu si Berceanu, care au făcut din această tară o Vale a Plângerii. Mai nou, Traian Băsescu este si captivul lui Dan Diaconescu, echivalentul unui alt prieten de-al presedintelui, e vorba de Gigi Becali. Dan Diaconescu este un ziarist putred de bogat si la fel de putred la capitolul profesionalismului si al moralitătii. El are o baghetă magică cu care îsi permite să-l cheme pe Traian Băsescu la raport, amintindu-i acestuia că si lui îi place sângele cald si că îi are la catastif pe toti „hotii neamului", inclusiv pe cel căruia - până mai ieri - îi înălta imnuri si ode. Si atunci cum să nu-ti fie milă de Traian Băsescu, cel care - după ce a călcat pe români ca pe niste buruieni aflate la margini de lume, iată că el însusi riscă să fie călcat de propriile lui sopârle demente, pe care le-a tinut - până mai ieri - la sân?! Între România si Băsescu s-a creat un gol greu de acoperit, fiindcă România si Băsescu n-au fost - de-a lungul năucitoarei noastre democratii post-decembriste - decât două linii paralele care s-au întâlnit cândva la Golden-Blitz... În fapt, Golden-Blitz-ul a fost singura Românie palpabilă a lui Traian Băsescu... Amin!